Pietrosul Bistriței - nu auzisem nimic despre el pana atunci dar nu cred ca îl voi uita în curând.
Povestea începe pe lângă Vatra Dornei, la 20 de km pe drumul inspre Piatra Neamt, la cabana Zugreni. Notorietatea cabanei Zugreni vine din faptul ca 3 trasee turistice izvorasc de aici - traseul catre Pietrosul Bistritei, traseul catre Giumalau si cel de-al treilea, pe care nu-l tin minte. Si proprietarii cabanei profita la maxim de asta! In sensul ca nu cred ca a fost investit vreun leu in ultimii 30 de ani in cabana, decat in mancarea pentru caine, dar proprietarul isi parcheaza falnic Audile la intrarea in restaurant. De obicei am respect pentru cabanagii pentru dragostea lor fata de munte si breasla, dar pentru cabana Zugreni am acelasi respect ca si pentru Geoana sau Adrian Enache.
Cabana Zugreni, tânjind dupa grija si învestiții.
Camera ne-a costat 80 de RON, un preț unfair, dar asta este prețul notorietatii. Daca ti-l aduci pe ACM la nunta, platesti si pe masura! Am hotarat sa ramanem aici doar pentru ca nu aveam chef la intoarcerea de pe munte sa urc in masina ca sa ajung la vreuna din cabanele din comuna de alaturi. In camera era totul sec, sumar si de proasta calitate. Ma mir cum de nu aveau covoare tesute a razboi pe pereti. Am prins o camera cu bonus, in care daca trageai apa la WC, o parte din apa se scurgea pe podea.
O camera stil camin din Zugreni
Si au pornit bizonii in drum...Traseul incepe pe langa cabana, odata ce traveresezi raul Bistrita peste un fel de pod din beton, pe care eu nu l-am inteles - cine l-a facut...si de ce l-a facut. De fapt ca multe alte constructii bizare pe care le mai vezi in Romania.
Podul peste Bistrița - o construcție în stil mioritic
Dincolo de pod incepe insa alta viata. Este locul unde lucrurile se dilata - timpul, bocancii si nervii. Probabil toti din noi am fost la stomatolog. La fel de probabil toti din noi au experientat o sedinta mai lunga si chinuitoare cu stomatologul - in sinea ta te tot intrebi si te incurajezi - "acus, acus se termina", insa in momentul imediat urmator il vezi pe medic cu burghiul in mana rugandu-te sa nu mai inchizi gura ca mai are el niste treaba. Incerci sa faci orice, ca sa acoperi zgomotul burghiului - te gandesti la cainele de la bloc, la temperatura de afara, cauti sa citesti ceva de pe pereti, mai depani o amintire - insa toate iti trec instant cand iti amintesti de burghiu - e inca acolo! si inca nu stii cat va mai fi! si nici nu poti sa intrebi, caci burghiul iti sta in gura!
Vi s-a sricat vreodata liftul de la bloc, char in momentul in care vii cu sacosa de la piata si in loc sa urci cu liftul ridici 9 etaje pe jos? Transpirat si enervat ajungi cu sacosele la usa injurand toti vecinii ca au sricat liftul!
In ziua aia am trecut pe la toti stomatologii din oras. In ziua aia mi s-a stricat liftul...de 50 de ori.
Traseul incepe cu o panta abrupta, la fel continua vreo 7 km si la fel se termina. Pe tot timpul traseului nu prea stii unde te afli, cat mai ai pana la varf si la un moment dat te intrebi ce cauti in general aicea, cand ai atata treaba acasa! La un timp de la 'decolare', omul se transofrma in bizon, a carui misiune este...sa indeplineasca misiunea. Bizonul urca, gâfâie, iar urca si nu se opreste pana nu ajunge in capat. In tot timpul asta nu gandeste mult, ii este interzis sa gandeasca, unica lui misiune este sa execute.
Mai facusem trei sa patru trasee pana atunci. Care mai obositoare, care mai interesante, care relaxante. Desi minima, experienta imi spunea ca, oricât de mult nu ai urca, neaparat urmeaza o perioada mai lina, prilej de a-ti trage sufletul si pantalonii, de a fuma o tigara sau de a-ti clati creierul. In drum inspre Pietrosul nu am avut parte de asa ceva! Cum exista campii perfect plate, la fel exista si munti perfect in panta! Si cum exista cai sa traverseze campiile, la fel exista si bizoni sa urce in munți.
Autoportret
Nu vreau sa exagerez cu pomenirea vietatii din imagine, dar imi doresc sa exprim cat mai exact momentele de atunci!
Dar extenuarea psihica nu avea ca si unica sursa urcarea infinita. Mai exista un vierme care imi tulbura apele deja tulburate...Rucsac, apa, busola, harta, telefon, poate ceva mancare, tricou de schimb - fac parte din multimea de lucruri pe care probabil ai putea sa le iai cu tine in varf. Cat de probabila insa sa ajungi in varf cu un ruj? Dar cu niste servetele umede? Dar cu poseta de 2-3 kile plina cu chestii a caror nume barbatii nici nu le cunosc? Probabilitatea este foarte mica, insa creste dramatic daca apare o femeie in grup, mai ales o femeie care nu a mai urcat in munte pana atunci! Cum se intampla?
- Nadia, ce ai poseta? De ce ai luat-o cu tine?
- Niste servetele. Cine stie, poate o sa trebuiasca
- Aha, ok. Șervețelele tot timpul is bune pe munte
Peste 20 de min
- Stelian, ia si tu te rog geanta ca nu mi-i comod sa o car
- Ok...da-o aici.......Dumnezeule, ce ai acolo? Cari cărămizi sa iti faci cabana in vârf?
- Chestii de-ale mele...
- Pai ai zis ca ai șervețele...
- Pai am si șervețele
Si uite asa se poate demola stabilitatea psihica a unui barbat. 8 ore de traseu reauzeam dialogul si cautam diverse explicații despre cum putea cineva sa ajunga sa care o poseta de 3 kile in unu din traseele dificile din Romania. La orice pas stramb, la orice oftat nevoit sau un contact cu o ramura inamica imi rasuna inca "poseta"...si frustrarea nu isi gasea margini.
Nadia si poșeta, elixirul destabilizării psihice.
Dupa 4 ore de urcare continua, ne-am vazut in apropiere de varf. Privelistea a fost una specifica privelistilor din Romania, mai exact mirabolant. Suntem in tinuturile Bistritei, si Bistrita șerpuiește falnic pe unde o duce matca.
Bistrita face ca sarpele
La vreo 100 m diferenta altitudine de varf iesi din padure, si intri in partea placuta a traseului. In sfarsit vine si rasplata pentru parcursul greu. In spate varful Giumalau, in stanga varful Rarau iar in fata te asteapta Pietrosu.
La poalele Pietrosului
Traseul se termina intr-un mod pur romanesc, adică in stil ortodox. O cruce, pe care nu stiu cine a carat-o pusa chiar in varf. Eu nu as face asa ceva nici sa iau medalie de la Base.
Nadia, cu cruce la cap
Insa calatoria nu se termina aici! Savurand peisajele de pe varf, ne-am intalnit cu un cuplu care venea de pe varful de vis-a-vis. I-am intrebat ce au facut acolo si ne-au raspuns ca am au viziat varul....Pietrosu. Pai cum asa? Asta nu este Pietrosu??? Se pare ca nu! Nu am ajuns decat pe varful adiacent cu Pietrosu, iar adevaratul varf se afla la o ora de varful pe care stateam. Evident, nu ne-am incumetat sa megem pana pe verdiciul Pietrosu - ne-am multumit cu ce am vazut e actualul varf.
Oricum, am si eu o intrebare. Cat de lipsit trebuie sa fii de imaginatie, ca sa numesti varul din poza - "Pietrosu"
Pietrosu. Ok, dar de ce Pietrosu? De ce nu Padurosu?
