Ajuns in Slanic Moldova, mi-am adus aminte de remarca, pana atunci magulitoare, a germanului dar am vazut-o dintr-o foarte diferita perspectiva. Da, avem natura frumoasa...dar tehnologia chiar nu ne ajuta, prin simplul fapt ca nu exista. Tot ce a mostenit Slanic Moldova, a mostenit de la 'tata lora', Nicusor Ceausescu, iar de atunci timpul a inghetat in Slanic. Intrand in statiune, achizitonezi un bilet gratis pentru masina timpului care te va duce inapoi in comunism. Arhitectura monocroma, simplitate plictisitoare si o lehamite generala. Toata mostenirea lui Ceausescu pare cel putin hilara si demodata pentru mine si Loganul meu. Nu stiu cum a fost in perioada aia, dar nu inteleg de ce atata lume tanjeste pentru timpurile de atunci!
Nu mai tin minte cum am ajuns sa ajung la Slanic. Tind sa asum decizia de a veni in Slanic unei cautari pe google. Cautam trasee in regiunea Moldovei, si mi-a sarit in ochi un traseu care m-a captivat prin numele sau - 300 de scari. Mmmm, 300 de scari... 3 magi, 7 pitici, 10 negri mititei, 40 de razboinici, 72 de virgine ... continuarea logica ar fi 300 de scari. Un loc care iti asigura cel putin ceva misterios doar prin numele sau. Am cautat si cateva review-uri despre traseul in cauza si am gasit 2 sau 3 opinii (de oameni care au fost tinuti doar in zona de ses pana atunci) care laudau traseul prin privelistea sa. Total gresit!
Dar sa o luam pas cu pas. Loganul a facut din Iasi pana in Slanic vreo 3 ore. Din drum imi amintesc serpentinele de la Gheorghieni, unde in curbe am avut ocazia sa depasesc alte Logane. La intrarea in Slanic am hotarat sa facem un lung al orasului in cautarea unei pensiuni. Ce mi-o sarit in ochi, au fost cateva panouri uriase cu inscriptia "Localitate cu criminalitate zero". Bravo! Dar nici nu ma mira, la cat babet se aduna in Slanic. In vreo 5 minute cu Loganul am ajuns in capatul celalalt al Slanicului. Am lasat Loganul sa se hodineasca si am iesit sa respiram aerul montan. Ce poate fi mai placut dupa un drum de 3 ore decat o gura sanatoasa de oxigen? Pare o intrebare retorica, dar are si un raspuns - o tochitura, sau o ciorba. Am vazut o locatie abordabila, cea din poza de mai jos.
Pensiunea Izvorul. Deviza: Cu un picior in comunism.
A fost primul contact cu comunismul. Totul parea vechi. Scarile, acoperisul, scaunele...si chelneritele (un exemplar il puteti vedea in stanga pozei, in halat alb). Cred ca nici becurile nu au fost schimbate de la constructia pensiunii. Am fost tratati sumar, ni s-a luat comanda si stateam in asteptarea ospatului, sperand ca localul sa se revanseze prin calitatea mancarii. Normal, nu s-a intamplat. A fost la nivelul unei cantine. Doar ca nu trebuia sa prezentam carnetele de studenti.
Initial, planuiam sa stam la acea pensiune dar am renuntat vazand paturile in care urma sa dormim cate doi. E ca si cum ai baga un elefant in Logan! Concluzia: ocoliti aceasa pensiune, daca aveti sub 50 de ani!
Urmatorul ecou al comunsmului l-am vazut vizavi la pensiunea Izvorului. Un hotel inutil de mare te priveste de sus. Nu se inscrie deloc in peisaj si nici nu stiu daca isi are rostul in Slanic. Imi aduce aminte de hoteluile fara nici un gust de pe litoral - vezi o cladire cu formatie de camin studentesc, dar te-ai astepta sa fie total altceva in acel loc.
Un colos de BCA implantat intre copaci
Ne-am continuat drumul in cautarea unei locatii unde sa ne putem arunca rucsacele, sau cel putin sa simtim o adiere de ospitalitate. Si aici nu am gresit ca am incercat altceva decat prima pensiune vizitata! Casa "Donna Byanca" este acel ceva dupa care tanjeste turismul romanesc. Un loc cu un pret corect si un loc in care detaliile chiar conteaza. Carul de lemn de la poarta, burduhosul din plastic din fata restaurantului, canapelele de piele la holul din intrare, si nu in ultimul rand anunt ca exista WiFi in pensiune!!! Te astepti vreodata sa vezi o camila pe luna? Sau un taximetrist care sa nu claxoneze in disperare? Aceeasi surprindere am avut-o examinand sumar peniunea. In cateva secunde mi-am dat seama ca aici o sa stam.
Pensiunea "Donna Byanca" - o oaza de emotii pozitive in Slanic
Am fost atat de incantat de pensiune, incat o sa ii acord o a doua poza in blog, dand credit lucrurilor care chiar merita mentiuni in turismul romanesc.
Cameruta unde a dormit busteanul din mine
Si am pornit in traseu...in descoperirea semnificatiei de 300 de scari. O fi ceva enigmatic, o fi ca cei 300 de soldati din filmul "300" care rezista multimii de turisti in asalt. Nici pe-aproape! 300 de scari nu sunt decat 300 de bucati de BCA imprastiati printre copaci pe care tu esti nevoit sa ii pasesti in drumul tau. Nu i-am numarat, dar am incredere in directorul de santier responsabil pentru imprastierea betonului prin padure.
Traseul incepe langa prima pensiune pe care am vizitat-o. Nu vei gasi vreo tablita descriind durata sau obiectivele traseului, dar iti dai seama de inceputul traseului prin primele 30-40 de scari din apropierea soselei.
Agale pe scari
Tot traseul a fost asemanator unui meci cu Steaua. Tot meciul astepti sa se intample ceva,cineva sa inscrie, cineva sa faca spectacol, dar in final se termina sec si dezamagitor. Tot traseul am asteptat sa vad acel ceva, pentru care s-a meritat sa fac 300 de km, dar asa si nu l-am gasit. Scarile s-au terminat la 20-30 de minute de la inceputul traseului, fara sa iti dai seama de ce au fost puse. Sec, ca si in meciul cu Steaua.
Traseul duce pe o carare care urca un deal si apoi coboara, fara sa vezi ceva deosebit. Copacei, tufisuri, pietricele...din astea vezi peste tot. Unicul lucru mai deosebit a fost un copac ciudat:
Copacul ninja
Sfarsitul traseului a fost intr-un fel surprinzator. Ce va asteptati sa vedeti la finalul unui traseu montan? O culme pietroasa? O cabana unde se serveste ceai de ierburi? Un poney? Dar ce ziceti ca, dupa 2 ore de traseu obositor, locul atat de mult nazuit...sa fie un loc unde burduhosul de rand isi sfaraie micii? Sounds like fun? Exact asa se termina traseul din Slanic Moldova - pe malul unui parau de munte, unde romanul vine sa se racoreasca cu o bere si cu carnatul obligatoriu.
Comuniunea intre roman si natura
Insa fauna slaniceana nu se limiteaza doar la burduhosi. Am prins, in plina splendoare, o tanara cu sangele fierbinte in mijlocul unei sesiuni foto pentru noul ei album de pe hi5. Fata se chinuia destul de mult, sa arate cat mai savuros printre suvoaiele paraului. Ii dam si noi o mana de ajuto, si ii postam si noi poza pe net...poate-poate o remarca careva.
Hai hi5
Cam atat despre traseu. Destul de dezamagitor, dar trebuie sa mai vezi si din astea ca sa te poti bucura mai mult de celelalte.
Ca si note finale (maxim 5):
Peisaj: 3
Infrastructura: 3
Diversitate: 3
Acces auto: 4
Pensiunea Donna Byanca: 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu